Frumusetea din jurul nostru

 
Washington Statia de Metro , într-o dimineata friguroasa din ianuarie 2007. El a cântat sase bucati de Bach, timp de aproximativ 45 de minute. În acest timp, circa 2 mii de oameni au trecut prin statie, cei mai multi dintre ei în drum spre locul de munca.
Dupa 3 minute de când începuse sa cânte, un om de vârsta mijlocie a realizat ca violonistul era muzician. El si-a încetinit ritmul si s-a oprit pentru câteva secunde, apoi a pornit grabit pentru a-si îndeplini programul.
4 minute mai târziu violonistul a primit primul sau Dolar: o femeie a aruncat banii în sapca si, fara oprire, a continuat sa mearga.

Peste 6 minute , un tânar s-a lipit de perete sa-l asculte, apoi si-a privit ceasul si a repornit grabit.

Peste 10 min , un baietel de 3 ani s-a oprit, dar mama lui l-a tras grabita în lungul peronului, când pustiul s-a oprit pentru a privi la violonist. În cele din urma mama si-a împins din greu copilul care a continuat sa mearga întorcând capul tot timpul. Aceasta actiune a fost repetata cu mai multi alti copii. Fiecare parinte, fara exceptie, i-au fortat sa se miste.

Muzicianul a cântat 45 de minute . Doar 6 persoane s-au oprit si au ramas pentru o vreme. Aproximativ 20 i-au dat bani, dar au continuat sa mearga în ritmul lor normal.
A colectat în total 32 de dolari.

Dupa 1 ora , a terminat de cântat si s-a asternut tacerea. Nimeni nu a observat. Nimeni nu a aplaudat si nici nu a existat vreo recunoastere.

Nimeni nu a stiut acest lucru, dar a fost violonistul Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni din lume. El a cântat una dintre cele mai complicate piese scrise vreodata, cu o vioara în valoare de 3,5 milioane de dolari. Cu doua zile înainte, Joshua Bell avusese un concert cu casa închisa la un teatru din Boston , unde valoarea medie a unui bilet fusese de 100 dolari.
Aceasta este o poveste adevarata. Concertul Joshua Bell, incognito în statia de metrou, a fost organizat de "Washington Post", ca parte a unui experiment social despre perceptie, gust si prioritatile oamenilor. Întrebarile ridicate: într-un loc comun, într-un mediu si la o ora inadecvata, putem percepe frumusetea? Ne oprim pentru a o aprecia? Am recunoaste talentul într-un context neasteptat?

O posibila concluzie a acestui experiment ar putea fi:
Daca nu avem un moment pentru a ne opri si a asculta cântând pe unul dintre cei mai buni muzicieni din lume, una din cea mai buna muzica scrisa vreodata, cu unul dintre cele mai valoroase instrumente .... de cât de multe alte lucruri frumoase ne lipsim?